Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 28 ianuarie 2012

Aveam inima zdrobită, mîinele reci, buzele crăpate, ochii însîngeraţi, sîngele otrăvit. Eşti ca praful de pe dulap şi nimeni nu vine să te şteargă, nimeni nu se uită la tine. Eşti ca un cadavru în formă vie.                                Rupi, distrugi, trînteşti şi nu te dai bătută, priveşti cu ochii spre răsărit, priveşti cerul albastru, priveşti norii mişcîndu-se, priveşti ca să omori timpul. Să-l nimiceşti cu o singură privire venită din interior, cu acei ochi căprui. Acum vorbele nu au nici o valoare, sunt sterşe de gîndurile tale.

Sunt doar o iluzie pentru tine, sunt ca o frunză ce cade jos şi se izbeşte de pământ. Apar şi dispar în viziunea ta. Sunt în vocea ta, pe corpul tău, pe pielea ta, pe cicatricile tale.                                                                                       Tu ţi-ai dat viaţa pentru a salva o altă viaţă. Ţi-ai jertfit sufletul pentru o femeie, pentru mine. Plîng de durere, plîng cu lacrimi de amărăciune. Tu nu ieşti, numai ieşti. Mai lăsat dezbrăcată de sentimente, ai golit iubirea. Nu ai gustat din trupul meu, nu ai simţit focul ce arde în mine.                                                                                                                                     Tu ai semănat în mine frumosul, delicateţea, grandoarea de a fi femeie. De a mă bucura de fiecare rază de soare ce trece prin fereastra şi se iveşte în cameră. Visele noastre nu sau contopit, ca să nască alte vise. Sau spulberat totul într-o clipă. Şi eu mă topesc ca zăpada, ce se prelinge şi se scurge prin crăpături. 

Reclame

Read Full Post »