Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2012

Și parca totul pare de neconceput și de neînțeles. Este dificil să exprimi totul prin cuvinte atunci cînd sufletul e rupt de durere. Și nu poți să îti imaginez cît îndură o fință pentru ași căuta liniștea. Te lupți pentru iubi, pentru ați construi un viitor. Și atunci dar pentru cine trăiești dacă toți îți vor moartea? Cînd te îndepărtează pentru ași satisface dorințele sau pentru un motiv care măcar nu pare clar. Te aruncă în prăpastie făra să aibă măcar un pic de milă. Și încă te întrebi ” ce fel de oameni sunt aceștia?”, ” oare mai există si de aceștia?” Te simți ca cea mai nesemnificată persoana care nici măcar nu dorea să se nască pe această lumeee.

Și iată alții te fac să suferi încet, alții fac tot posibilul să te scoată din joc. Începi să disprețuiești tot ce ai iubit, pentrucă începi să te schimbi.

Atunci cînd încheiem o etapă din viața noastră, ne este frică să deschidem alta din motiv că iarași vom suferi. Doar dorințele și amintirile rămin vii și nemuritoare.

Cît aș vrea să spun că sunt bine, dar de ce să mint- mă simt prost. Doar muzica e drogul care îmi crează o stare de amorțire. Mă face să uit…..

Read Full Post »

Fericire

O da, sunt fericită și încă cum. Parcă nici nu îmi vine să cred, am o senzație atît de plăcută. Totuși persoanele la care ții, vin tot mai aproape de tine. Pentrucă ele ne iubesc și ar da orice ca să ne vadă zîmbind. Cîteodată am nevoie de o privire caldă. Și știu că de acum încolo va fi totul diferit, deja îmi voi desprinde noi deprinderi. Am nevoie de o gură maree de aer ca să mă încarc pentrucă mă așteaptă un an nou.

Ce ne-am face noi fără ele, fără cei care mereu se gîndesc la noi, se gîndesc ca să fim împliniți, fericiți și toate lucrurile frumoase n-i le dăruiesc nouă.

Deja sentimentul acela de singurătate profundă dispare încetul cu încetul. În locul acestuia vine ceva nou – afecțiune. Cu lacrimi în ochi și cu sufletul nerăbdătăr pot să spun că mîine e  o zi mare pentru mine, pentrucă mîine o să mă simt fericită.

Avem mare nevoie de cineva, dar cînd acest cineva nu este, strigătul nostru lăuntric se transformî în durere, tristețe, boală fără de leac. De multe ori suferim dar de puține ori trăim fericirea sau mai bine zis gîndul fericirii. Mereu ne lipsește ceva dar nu știi ce anume. Suntem chiar dezamăgiți de noi însăși, dorești mai mult și lupți ca o fiară pentru visurile tale.

Read Full Post »

Dezamăgită…

Cîteodată mă simt atît de dezamăgită de unele persoane. Pur şi simplu sau schimbat foarte mult. Mă simt atît de singură în lumea mea şi nu m-am obişnuit să văd alte lumi total diferite de a mea. Parcă mi-am pus o barieră şi nu pot să ies, să iau un aer de diferit, un aer cu aromă de fericire.

Şi cînd ştiu cît am suferi încît aş putea spune că fericirea nu s-a născut pentru mine. Am fost atît de orbită de durere, de lacrimi, am avut frică de tot ce se întîmplă în jurul meu.

Atunci cînd o persoană intră în viaţa ta, simţi cum începi să te schimbi. Te faci mai matur, mai sigur în deciziile pe care le ei dar inima e ca de un copil de 5 ani.

Mereu mă plîng că nu sunt mulţumită de viaţa mea, nu ştiu parcă mă aşteptam la mai mult. Şi cu timpul îţi dai seama că viaţa nu e atît de roz cum ţi se părea, începi să o cunoşti de la început, să-i intri în adevărata ei esenţă.

Îmi minte îmi stă doar un singur lucru -această melodie:

Read Full Post »