Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘O parte din mine.’ Category

tumblr_m55eu5ibrw1qzf26go1_500Sunt singura. Singuratatea imi rapeste bucuria de- a mai trai, de- a ma bucura de placerile vietii. Si nimeni nu isi da seama cit poate suferi un om in tacere. Puterea acea de ascunde durerea, e imensa. Parca nici nu imi ajunge cuvinte sa descriu ceea ce ma dezgusta, acea INDIFERENTA, care totusi domina in vietile noastre. Si de cite ori o intilnim totusi incercam sa o ocolim. E mare durere atunci cind cineva este total indiferent de tine. Te sfisie de tristete si parca dispare acea pofta de viata. Dar cel mai dureros lucru cind o persoana draga ii este indiferenta de tinee. Aceasta deja intrece toate limitele, granitele. DE CE OARE? Pur si simplu sunt dezamagita pe zi ce trece de tot ce m-i se intimpla in ulitma perioada. Nu stiu ce sa mai fac, macar sa uit dar ranile sunt prea mari ca sa fie ascunse. Realiatea e atit de grea, de asi putea trai un vis ca sa evedez din  lumea care traiesc. Atitea lacune si lacrimi , uneori credca nu mai pot sa mai rezist, deja m-i sau taiat aripile.` As fi dispusa sa-mi iau gindurile si sa plec unde mar duce vintul, unde ma vor purta valurile marii.„

Singuratatea il face pe om sa se autodistruga. Pe zi ce trece isi pierde rostul , poate intr-o buna zi apare pe neasteptate cineva si ii alina ranile, ii vindeca sufletul, il alimenteaza cu energie ca sa supravietuiasca. Astfel mori, te usuci, te pierzi…

 

Anunțuri

Read Full Post »

Și parca totul pare de neconceput și de neînțeles. Este dificil să exprimi totul prin cuvinte atunci cînd sufletul e rupt de durere. Și nu poți să îti imaginez cît îndură o fință pentru ași căuta liniștea. Te lupți pentru iubi, pentru ați construi un viitor. Și atunci dar pentru cine trăiești dacă toți îți vor moartea? Cînd te îndepărtează pentru ași satisface dorințele sau pentru un motiv care măcar nu pare clar. Te aruncă în prăpastie făra să aibă măcar un pic de milă. Și încă te întrebi ” ce fel de oameni sunt aceștia?”, ” oare mai există si de aceștia?” Te simți ca cea mai nesemnificată persoana care nici măcar nu dorea să se nască pe această lumeee.

Și iată alții te fac să suferi încet, alții fac tot posibilul să te scoată din joc. Începi să disprețuiești tot ce ai iubit, pentrucă începi să te schimbi.

Atunci cînd încheiem o etapă din viața noastră, ne este frică să deschidem alta din motiv că iarași vom suferi. Doar dorințele și amintirile rămin vii și nemuritoare.

Cît aș vrea să spun că sunt bine, dar de ce să mint- mă simt prost. Doar muzica e drogul care îmi crează o stare de amorțire. Mă face să uit…..

Read Full Post »

Dezamăgită…

Cîteodată mă simt atît de dezamăgită de unele persoane. Pur şi simplu sau schimbat foarte mult. Mă simt atît de singură în lumea mea şi nu m-am obişnuit să văd alte lumi total diferite de a mea. Parcă mi-am pus o barieră şi nu pot să ies, să iau un aer de diferit, un aer cu aromă de fericire.

Şi cînd ştiu cît am suferi încît aş putea spune că fericirea nu s-a născut pentru mine. Am fost atît de orbită de durere, de lacrimi, am avut frică de tot ce se întîmplă în jurul meu.

Atunci cînd o persoană intră în viaţa ta, simţi cum începi să te schimbi. Te faci mai matur, mai sigur în deciziile pe care le ei dar inima e ca de un copil de 5 ani.

Mereu mă plîng că nu sunt mulţumită de viaţa mea, nu ştiu parcă mă aşteptam la mai mult. Şi cu timpul îţi dai seama că viaţa nu e atît de roz cum ţi se părea, începi să o cunoşti de la început, să-i intri în adevărata ei esenţă.

Îmi minte îmi stă doar un singur lucru -această melodie:

Read Full Post »

E o iubire cu visuri spulberate, luate de un vînt de toamnă, spălate de apa dură și rece a mării.

Fac parte dintr-o lume care parcă nici nu vrei să o trăiești. Lumea ideală stă în mintea unei copile de 12 ani. Lumea nu e așa cum pare, ea te ademenă să vezi ceea ce nu este cu adevărat. La un moment dat ajungi să-ți dai seama că lupți singur pentru măcar o mică schimbare. Și totuși ceea ce îmi doresc devine ireal sau poate nici nu am încercat dar îmi fac concluzii pripite care cu timpul se vor transforma în regrete.                    

Mi-e frică de un pas greșit și totul se dărîmă se transformă în cenușă neagră, risc să pierd totul.

Rănile mi-au rămas adînc în corp care odată cu trecerea timpului mă fac slabă și neputincioasă. Acele amintiri le vreau eliminate din mintea mea, ele mă fac să sufăr ca o nebună, să plîng pînă la moarte, să strig că sunt cea mai nefericită și că niciodată nu voi cunoaște fericirea adevărată.

Sunt lucruri care nu se pot ascunde niciodată. Și că la un anumit moment se va afla totul. Și stau la îndoială că cine va suferi cel mai mult: cel care va afla adevărul saul cel care i-a ascuns pentru al proteja, pentrucă nu vroia să-l vadă că suferă?

Ajung la o o anumită limită în care în mintea apare acel cuvînt: gata, numai pot să rezist, las totul  baltă și plec undeva unde o să-mi fie bine si voi începe totul de la zero.

Read Full Post »

Și poate astăzi nu e momentul să spun ceea ce simt. Poate este un sentiment puternic ce crește pe zi ce trece. Acum nici cuvintele numai au o valoare, am nevoie doar de atingeri inocente care îmi lasă cicatrici în suflet. Numai iluzii care se trec ca vîntul, rămîne doar un dor nebun.

Atingeri ce te fac să-ți pierzi mințile, te fac să te pierzi undeva departe, ești parcă dusă de valurile mării. Îmi creez singură o stare de disperare, parcă intru într-o depresie totală care nu are vindecare.

Cîteodată mă aflu în niște situații că nu știu cum să procedez mai departe, ca să fac ceea ce e corect. Mă confrunt cu niște obstacole care m-i se par imposibile. Și mereu caut o soluție dar uneori parcă gîndurile mele nu sunt cu mine, sunt în alte parte. Sunt undeva departe, ascunse de ochii lumii.

Cîte ideii am în minte dar numai cînd mă gîndesc că doar cîteva ajung să se realizeze.

E greu, e durere, e singurătate care e ca o boală meschină care te chinuie pînă cînd te lasă muribund.

Trăiesc un vis din care vreau să evadez.

Read Full Post »

E varăăăă, e soare, e cald, este atît de bine.

Vremea aceasta îmi creează o dispoziție foarte frumoasă.

Pe lîngă aceasta, vara este sezonul rochițelor, le adorrr, pur și simplu sunt minunatee!

Parcă mă simt alfel dar mă bucur că este așa. Vara asta am multee planuri și tot felul de lucruri de făcut.

Haideți să ne bucurăm de lucrurile frumoase pe care ni le oferă viața și să profităm de orice moment. Tot ce rămîine sunt amintirile- niște lucrușoare care ne fac să zîmbim atunci cînd suntem triști. Haideți să facem amintiri frumoase, amintiri de neuitat.

Abia aștept să plec la mare, am un dor nebun de apă sărată, de mult nisip, de vînt care să-mi arunce părul. Multee senzații, emoții pozitive, lacrimi de fericireee.

Parcă presimt că vara aceasta va fi una de neuitat.

Read Full Post »

Ochii tăi și-au schimbat culoarea și și-au pierdut acea sclipire care o vedeam zi de zi. Poate că astăzi e tîrziu dar promit că mîine nu va fi ca astăzi. Am să repar tot ce am sfărmat.

Și știu că odată ce greșești trebuie să recunoști că ai greșit, să nu te ascunzi prefăcăndu-te că nu ai făcut nimic.  Sau când chiar am mințit dar am mințit pentru că nu vroiam să știi cât de mult mă doare.

Aș vrea să fiu puternică, să numai simt ceea ce am simțit dar sunt slabă și ăsta e defectul meu. Atunci cînd nu ai puteri cazi și te izbești, te scufunzi în aplele reci ale mării și toți uită de tine, uită că ai existat vreodată, încetul cu încetul îți pierzi respirația, inima încetează să mai bată în corpul tău.

Parcă sufletul îmi este golit și pustiit, numai văd culori totul e în ceață. Sunt pierdută, nu mai știu unde îmi este locul.

Așa că sunt ”momente în viaţă, în care oricum ţi-ar sta corpul, sufletul e în genunchi !”

 Astăzi a plouat și ploaia a udat toate locurile uscate. Stropii de ploaie căzuți pe corpul meu au simțit o stare de repus, de refugiu total, de izolare. Am lăsat ploaia să mă spele de păcate dar am un dor nebun de o ploaie de vară, acel iz de prospețime și de regenerare.

Astăzi a fost frumos dar păcat că a trecut repede.

Read Full Post »

Older Posts »