Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Pe aripile vintului.’ Category

Prin cameră era răspândit mirosul portocalelor. 

Era în aer. Era precum un parfum ce mă trezea în fiecare dimineaţă. 

Era acea aromă feminină, plină de amintiri, durere şi slăbiciune. 

Mă făcea să plutesc deasupra tavanului.

Citeai pe faţa mea, că eram într-o stare de euforie. 

Read Full Post »

Valurile mării

Valurile mării mă spală, mă spală de păcate. Apa îmi dezgoleşte trupul, îmi aruncă hainele undeva pe mal. Iar vîntul îmi flutură părul, mă purtă în palme. Picioarele erau ascunse în nisip. Buzele îmi erau crăpate, supte de culoare. Soarele mă ardea. Cerul mă cuprindea. Venea acea briză ce se năpustea asupra mea. Ochii erau obosiţi, nici numai vedeam, vedeam ca prin ceaţă. Corpul era atît de fierbinte. Căutam să mă ascund, căutam o umbră ca să mă apăr. 


Read Full Post »

De ce nu putem avea încredere în unii oameni?  De ce mereu stăm cu frică ca să nu ne trădeze, ne stopăm sentimentele, ne închidem în propriul corp. Nu lăsăm pe nimeni să intre. Suntem singuri. Suntem parcă abandonaţi de lume.

De ce minţim ca să ne facem nouă bine? Oare minciuna e mai dulce decît adevarul? Sau poate minţim ca să protejăm persoanele dragi nouă? Vrem sa îi ocrotim.

De ce oamenii sunt atît de grăbiţi, stresaţi şi încărcaţi de o sumedenie de probleme? De ce pentru ei viaţa trece precum un rîu se scurge la vale?

De ce unii oamenii nu ne acordă aţenţia de care avem nevoie? De măcar un sfat, o vorbă bună, o îmbrăţişare, o clipă,  un minut din viaţa lor.

De ce cam totul e legat de bani? De ce fără ei nu putem trăi liniştiţi? Suntem dependenţi. Suntem materialişti. Dar nu ne gîndim că mai întîi trebuie să fii om.

De ce răscolim trecutul? Ştiind că iarăşi vor apărea acele amintiri dureroase ce îţi fring inima, ce te rup te viu, ce te ucide fără milă.

De ce nu putem să fim odată şi odată fericiţi? Iar noi aşteptăm şi aşteptăm, trec zilele, trec anii. Iar noi suntem în căutare. Suntem hoinari. Trecem prin foc şi prin pară numai să o avem, să o deţinem. Să nu o lăsăm să ne scape din mîinile noastre.

Avem idei, suntem puternici, plini de viaţă, ambiţioşi. Şi dorim ca visurile noastre să prindă realitate, să prindă aripi ca să zboare departe. 

Dorim ca să ajungem cineva în viaţă, să fim un exemplu copiilor noştri.

Învăţăm din greşelile altora. Cine nu greşeşte. Nimeni nu a atins perfecţiunea.

Fiecare zi este un nou început, o nouă încercare, o nouă şansă de a recupera cele pierdute.

Ne place să iubim şi să fim iubiţi.

Ne place viaţa.

Ne place să zîmbim.

Read Full Post »

Şi pleacă toamna, îşi ia haina ei, ne dezbracă. Rămînem goi precum copacii.  

Cine o să ne îmbrace? Cine ne va da o altă culoare?

Toamna îşi are aroma sa specifică, acel gust ce se rătăceşte prin noi şi îţi dă senzaţii de pustietate, de durere inconfundabilă ,de iubiri neîmpărtăşite şi de amintiri spălate de valurile mării.

Iar soarele e pe cer, el ne luminează vieţile cu razele lui, e sus acolo, pe bolta cerească. Se scaldă printre nori, se cufundă în albastrul cerului.

Iar noi spunem, adio toamnă…

Read Full Post »

Sunt confuză. Sunt în ceaţă. Sentimentele mele sunt închise într-o cameră şi nu am cheia ca să o deschid, şi să îmi revin la poziţia iniţială. Şi vreau şi insist, dar fără niciun rezultat. Îmi sunt luate puterile. Iar corpul se sprijină pe umbra sa.

Poate e de vină timpul de afară, care mă influenţează.

Read Full Post »

pur şi simplu ador să fiu liberă, să mă distrez, să fiu  tînără şi nebună 😀

Read Full Post »