Feeds:
Articole
Comentarii

tumblr_mg1z2jTp181qctfedo1_500_largeDeja suntem in 2013. Incepem un nou an. Dar sa il incepem cu momenteee frumoase, dorinte realizate si multee sperantee. Sa avem parte de tot ce este frumos. Sa ne bucuram ca avem linga noi persoane care ne iubesc si tin la noi. Avem nevoie de multa iubire, afectiune, dragoste din partea celor dragi. Dar cele mai tare dorim ca noi femeile sa fim iubite. Odata cu inceperaea noului an, incpem sa facem schimbari in vietile noastre. Deja ne-am saturat de acea rutina zilnica. Eu tind sa ma schimb, pe zi ce trece evoluez si  intr-un fel sau altu’ ma bucur. Am simtit si chiar am avut nevoie de schimbari pentruca ele ne inoiesc viata. O fac mai placuta, mai noua.

Dar totusi sa nu uitam si de anu’ 2012, cum vi s-a parut acest an?

Pentru mine acel an a fost unul plin de momente cit fericite , cit si mai putin fericite. Pot sa spun ca acel an a fost unul plin de responsabilitati cu care pot sa spun ca mau facut sa fiu mai puternica si mai increzuta in mine. Dar pina nu treci prin greutati, nu stii cum sa infrunti acele greutati, obstacole ce se ivesc in cale ta. Un an plin de emotii pozitive si negative.

Anunțuri

Muzica sufletului meu. De ceva vreme am început să ascult muzică de genul acesta. Nu ştiu parcă îmi descrie toate sentimentele pe care le simt sau care le-am simţit vreodată. E uimitor ce poate face muzica în viaţa noastra , ne dă o senzaţie de libertate, refugiu total. Mai ales cînd ai nişte momente dificile, doreşti cu nerabdare ca cineva sa îţi aline sufletul şi inima.  Şi parcă muzica îţi vinee în ajutor. Momente care sunt trăite diferit de diferiţi oameni. Momente care distrug totul şi  te rup pîna la oase. Momente ce te fac să rîzi, să plîngi, să strigi de disperareeee. Melodii fredonate în gind, melodii simţite pe buze încit te transformă chiar şi în cel mai celebru cîntareţ, cîntareţ al propriei vieţi. Tu eşti vedeta destinului tăuu.                  

 

Ziua studentului.

Astăzi este ziua studentului. Felicitări tuturor studenților. Să fie cei mai fericiți și cei mai plini de viață. Fie ca anii de studenție să vă rămîna mereu în suflet ca o amintire plăcută și memorabilăăă. Eu mă mîndresc că sunt studentă– e un lucru minunat. Chiar dacă uneori avem momente dificile ,trebuie să încercam să le depăsim. Pentrucă a fi student nu este chiar atît de ușor. Ai de a face cu multe lucrui care țin de domeniul tau , lucruri absolut noi. Si ni se pare straniu dar încetul cu încetul încercăm să ne acomodăm. Totuși într-un fel sau altul se liniștesc lucrurile.

 

Revenireee

După o absență de lungă durată, în sfirșit am revenit în lumea mea. Intr-un fel mă simt ciudat că am neglijat mult timp blogul. Ce parere își va face despre mineee? ( :D) Nu știu ce a fost cu mine parca am pierdut noțiunea timpului și nu am observat cît de repede a trecut. Dar am revenit și sper să nu mai plec de aici. Aici îmi este locul și inima mea împreună cu gîndurile. Doar aici gasesc un loc de liniște, un adapost unde mă ascund. Totuși pot să spun căăă mi-a fost foarte dorr. Abia aștept să citesc noi posturi. Oficial am reveeenit.

Absență totală

Nu am scris de o graămada de timp pe blog, parcă sunt străină pe aici. Am fost ocupată cu universitatea și cu alte treburi. Mie, niciodată nu mi s-a întămplat așa ceva, adică să lipsesc așa de mult de pe blog. Deobicei scriam posturi, eram mai activă dar de ceva timp m-am transformat într-o pasivă. Și asta pentru mine e ceva ce îmi crează o stare de discomfort. Dar am revenit cu mulă energie, inspirație, forță.

Mi s-a întîmplat multe lucruri care mă fac fericită cît și nefericită. Mereu acel dezechilibrul aparee în viața noastră. Și te întrebi oare este atît de necesar, de vital și indinspensabil?

Am cunoscut mulți oameni noi care au intrat în viața mea, aș putea spune oameni frumoși. Ei mi-au schimbat viața. Viziunile asupra lumii, societății. Și acum îți dai seama cît demult te pot schimba oamenii, au o putere imensă. Și eu însuși simt că mă simt altfel, diferit. Am o poftăă mare să scriu, să-mi expun gîndurile, ideiile, conceptele.

Și parca totul pare de neconceput și de neînțeles. Este dificil să exprimi totul prin cuvinte atunci cînd sufletul e rupt de durere. Și nu poți să îti imaginez cît îndură o fință pentru ași căuta liniștea. Te lupți pentru iubi, pentru ați construi un viitor. Și atunci dar pentru cine trăiești dacă toți îți vor moartea? Cînd te îndepărtează pentru ași satisface dorințele sau pentru un motiv care măcar nu pare clar. Te aruncă în prăpastie făra să aibă măcar un pic de milă. Și încă te întrebi ” ce fel de oameni sunt aceștia?”, ” oare mai există si de aceștia?” Te simți ca cea mai nesemnificată persoana care nici măcar nu dorea să se nască pe această lumeee.

Și iată alții te fac să suferi încet, alții fac tot posibilul să te scoată din joc. Începi să disprețuiești tot ce ai iubit, pentrucă începi să te schimbi.

Atunci cînd încheiem o etapă din viața noastră, ne este frică să deschidem alta din motiv că iarași vom suferi. Doar dorințele și amintirile rămin vii și nemuritoare.

Cît aș vrea să spun că sunt bine, dar de ce să mint- mă simt prost. Doar muzica e drogul care îmi crează o stare de amorțire. Mă face să uit…..

Fericire

O da, sunt fericită și încă cum. Parcă nici nu îmi vine să cred, am o senzație atît de plăcută. Totuși persoanele la care ții, vin tot mai aproape de tine. Pentrucă ele ne iubesc și ar da orice ca să ne vadă zîmbind. Cîteodată am nevoie de o privire caldă. Și știu că de acum încolo va fi totul diferit, deja îmi voi desprinde noi deprinderi. Am nevoie de o gură maree de aer ca să mă încarc pentrucă mă așteaptă un an nou.

Ce ne-am face noi fără ele, fără cei care mereu se gîndesc la noi, se gîndesc ca să fim împliniți, fericiți și toate lucrurile frumoase n-i le dăruiesc nouă.

Deja sentimentul acela de singurătate profundă dispare încetul cu încetul. În locul acestuia vine ceva nou – afecțiune. Cu lacrimi în ochi și cu sufletul nerăbdătăr pot să spun că mîine e  o zi mare pentru mine, pentrucă mîine o să mă simt fericită.

Avem mare nevoie de cineva, dar cînd acest cineva nu este, strigătul nostru lăuntric se transformî în durere, tristețe, boală fără de leac. De multe ori suferim dar de puține ori trăim fericirea sau mai bine zis gîndul fericirii. Mereu ne lipsește ceva dar nu știi ce anume. Suntem chiar dezamăgiți de noi însăși, dorești mai mult și lupți ca o fiară pentru visurile tale.