Îmi ștergeam ochii vineți ce erau plini de lacrimi, îmi mușcam buzele pînă la sînge deja era o obișnuință, îmi rodeam unghiile, fața îmi era palidă, mîinile reci. Trupul îmi era pustiu, gol, dezvelit. M-i se schimba și culoarea ochilor de atîta plînset. Eram un trup ce nu și mai auzea răsuflarea, bătăile inimii, prin vene curgea sînge străin. Eram îmbrăcată într-o bluză albă transparentă ce mi se vedea corpul.
Mau distrus, mau rupt în bucăți, mi-au sfîșiat dorințele, aspirațiile, visurile. La ce să mă mai gîndesc cînd totul e pierdut, s-a dărmat, am rămas singură cu speranțele ce mă mănîncă pe dinăuntru, smulge carne din mine. Mor încet în chinuri inconfundabile.
Și ce folos că mîine vine altă zi, eu rămîn aceeași, neschimbată și cu un dor nebun. Trăind viața, ajungi la un moment dată la ideea că nu o înțelegi, îți fărîmi mințile și apare întrebarea ”de ce, eu?” Sunt ca acel suflet rătăcit care nu își poate găsi liniștea. Sunt în căutare de afecțiune, tandrețe, iubire. Și simt că numai am putere să merg mai departe. Numai am cuvinte, nici fraze totul e subru și culorile sau stins, sau scurs prin crăpături ca apa cum se prelinge. Și nici păsările numai cîntă și nici vîntul numai bate și nici primăvara numai vine.
…trist….dar ff frumos…”M-i se schimba și culoarea ochilor de atîta plînset. Eram un trup ce nu și mai auzea răsuflarea, bătăile inimii, prin vene curgea sînge străin.”….se lipeste foarte bine de sufletul meu cam epuizat la moment..:)
Păi așa este starea mea la moment, doar prin cuvinte îmi pot exprima ceea ce mă doare.
desi parca vreau sa-ti ZIC atit de multe, acum sincer, doar vreau sa te imbratisez. o imbratisare calda sa te faca sa simti caldura si culorile din jur (BIG HUG) :*
Chiar de o îmbrățișare am nevoie ca să simt căldura unui suflet. Hug :*
sufletește aș spune, de parcă sufletul strigă și nimeni nu îl aude, chiarnici primăvara care deja își ne impune reulile ei…super, îmi place mult :*
Mă bucur că îți place ceea ce scriu.
:* trăiesc momente ceva mai străine de viața mea de toate zilele, ceva nostalgic, pe alocuri m-am regăsit în articolul tău